După mai mult de o luna de pregătire fetele noastre au început să încerce tehnici ceva mai complicate. Crisitina, care este cu adevărat pasionată de sporturi de luptă, a fost curioasă să înveţe tehnica pe care Nick Diaz a încercat-o în finalul meciului cu Condit. Chiar dacă nu îi iese foarte bine, armbar-ul în cauză este o variantă bună de finalizare in condiţiile în care strangularea din spate dă greş. Pe masură ce va trece timpul fetele vor învăţa lucruri tot mai interesante pe care le vor împărtaşi cu toată lumea.
De multe ori tehnicie de lupta trebuie adaptate pentru autoaparare, mai ales cand este vorba despre fete. Poate singura tehnica ce poate fi folosita direct, fara adaptari in situatile in care violul este iminent este armbar-ul dublu. Desi pare inofensiva, tehnica este foarte eficienta si se poate invata extrem de repede. Tot ce pot sa spun este ca va doresc sa nu aveti nevoie sa o folositi, dar ca ar fi bine sa o invatati. Ca de obicei, machiajul a fost realizat cu ajutorul Adhara produse cosmetice.
Fetele noastre îşi continuă povestea de dragoste cu tehnicile de luptă, căutând soluţii pentru a deprinde modalităţi în care să se poată apăra sau macar să evite problemele care apar uneori. Încet, încet se pare că dincolo de aspectul util al tehnicilor ,fetele încep să înţeleagă fapul ca sporturile de luptă le ajută în multe alte feluri în viaţa de zi cu zi.
În urmă cu mulţi ani căutam o variantă de luptă care să includă tehnici de luptă cu instrumente cât mai uzuale. Evident că săbiile suliţele, halebardele şi alt arme elegante şi nobile vor rămâne favoritele mele, dar din motive lesne de înţeles este aproape imposibil şă le cari după tine, plus ca legea este destul de clară în această privinţă. Cam în acea periodă am descopetit tehnicile de luptă din Filipine. Simple eficiente şi mai ales bazate pe folosirea unor instrumente uzuale, sau chiar a unor simple beţe. Din păcate timpul nu mi-a permis să aprofundez tehnicile în sine, insă am rămas şi acum fascinat de complexitatea şi poezia acestor discipline atât de puţin cunoscute la noi.
Spre marea mea bucurie am aflat în urmă cu o săptămână că în aprilie va avea loc la Bucureşti, chiar la o aruncătură de baţ, sau cuţit după preferiţe, de mine adica la Liceul Eliade un festival de arte marţiale filipineze, ba mai mult vor fi cursuri care vor trata disciplinele filipineze în totalitatea lor, luptă fără arme, cuţit şi beţe.
Învitaţii din acest festival sunt doi români pasionaţi, Cat Necula şi Cătălin Gheorghe precum şi Antonio Faeda.
Cat Necula a plecat din Focşani în căutarea tehnicii sale favorite de luptă , iar dupa ani în care a încercat cam tot ce se putea în domeniul tehnicilor de cuţit şi baston şi-a construit propriul său sistem bazat pe caracteristicile sale fizice şi pe structura sa mentala. El va preda la Bucureşti bazele acestui sistem, care reprezintă munca sa de o viaţă.
Cătălin Gheorghe vine din Linz pe pământurile natale, aducând cu el pasiunea pentru luptă care l-a făcut să îşi petreacă cea mai mare parte din viaţă deprinzând secretele unei discipline puţin cunoscută la noi dar care exprimă pasiunea pentru viaţă a unui popor care de multe ori nu avea la îndemână altceva decât un cuţit sau un baţ, pentru a se apăra.
Antonio Faedda va preda la Bucureşti tehnicile de luptă corp la corp. Deşi supranumită box filipinez tehnica nu are nimic în comun cu boxul european ci aminteşte vag de tehnicile de luptă corp la corp din sudul Chinei, dar este plină de metode autentice filipineze nealterate.
Festivalul va avea lor pe 13 şi 14 aprilie la Bucureşti la liceul Mircea Eliade, iar dacă vreţi să participaţi ar fi bine să vă înscrieţi cât mai repede pentru ca 2 aprilie este ziua limită de înscrieri.
În urmă cu câteva luni m-am gândit că ar fi interesant să fac o încercare de a antrena un grup de fete, care să nu aibă nicio legătură cu sporturile de luptă. Vreau să testez viteza cu care fete învaţă să lupte şi mai ales vreau să vad dacă pot învăta mai repede şi mai bine decât băieţii.
Filmuleţul de azi este primul test filmat după cinci săptămâni de antrenament şi având în vedere că fetele noastre, Cristina şi Suzanne, nu aveau nimic în comun cu sporturile de luptă cred că se descurcă onorabil. Evident mai avem foarte multe de corectat, dar este un prim pas, iar cum ele au inimi de luptătoare le vom vedea cum cresc sub ochii noştri.
Lucrul de care m-au convins este acela că sporturile de luptă nu sunt apanajul băieţilor şi că dăruirea în sport se poate face şi cu machiaj nu doar cu tatuaje fioroase.
În urmă cu un an am primit un telefon prin care eram anunţat ca Eurosport a achiziţionat drepurile pentru Strikeforce. A fost o mare bucurie pentru mine, pentru că o lege franţuzescă oprea difuzarea MMA-ului iar eu îmi doream ca publicul de la noi să poată vedea acest sport minunat
Am asistat împreună la căderea lui Fedor, dar pentru mine cel mai frumos moment a fost acela în care am descoperit la coţul Rondei Rousey, chipul familiar al campionului mondial de greco – romane Leo Frîncu.
Am fost foarte mândru de faptul că un român o antrenează pe cea mai talentată luptătoare din MMA.Am luat legatura cu Leo, care a avut amabilitatea de a ne raspunde la câteva întrebări, chiar în săptămâna în care o pregăteşte pe Ronda pentru meciul de titlu cu Miesha Tate, meci care reprezintă cel mai important moment din MMA-ul feminin de la Carano-Cyborg.
Meciul va fi difuzat în Romania pe Eurosport 2, duminică 4 martie, de la ora 23.
Leo, vă ţinem pumnii şi poţi să ii transmiţi Rondei că deja românii au adoptat-o !
Poate principala calitate pe care o dezvoltă sportul este camaraderia. Aceasta se naşte din respect, din cantonamentele dure, din zilele nesfârşite de efort. Sporturile de contact sunt sporturi individuale dar care ar fi imposibile fară ajutorul colegilor de echipă. Poate paradoxal sporturile de contact generază mai multă afecţiune între sportivi decât multe sporturi etichetate ca fiind „de echipă”. Poate tot paradoxal luptătorii sunt cei care îşi amintesc cel mai des de adversarii sau colegii care au trecut în nefiinţă. Modalităţile de amintire sunt variate si de multe ori foarte inventive, de la dedicarea galelor, cea mai cunoscută fiind gala dedicată de K-1 lui Andy Hug, până la inscripţionarea tricourilor sau a şorturilor de luptă.
UFC a conceput o serie de evenimente numite Fighting for the troops dedicate soldaţilor americani morţi în campanii militare, iar sumele de bani adunate din aceste gale sunt donate famillilor respectivilor soldaţi.
Totuşi cele mai emoţionante momente sunt cele în care luptătorii găsesc soluţii de a-i aminti pe cei care nu mai sunt. Peter Aerts poartă pe şort numele lui Peter Smit, supranumit Uraganul, unul dintre cei mai cunoscuţi kickboxeri din Olanda. De asemenea Peter a dedicat multe meciuri prietenului său Andy Hug.
Lui Evan Tanner i-a fost dedicat un film în care apar prietenii săi, Rich Franklin, Randy Couture sau Bas Rutten, iar Brian Stan luptă pentru subordonaţii săi căzuţi la datorie. Evident că şi în Romania se întâmplă astfel de lucruri. În urmă cu câteva luni într-un accident stupid de circulaţie a murit un luptător deosebit şi un om minunat, Mihai Bobocică, numit de prieteni Bob. La nici o lună, Marius Tiţă intra în ring cu poza prietenului şi partenerului său de antrenament. De atunci Marius i-a dedicat lui Bob toate meciurile sale. În urmă cu nici o lună, Bogdan Stoica intra în ring la Bucureşti, în prima gală Supercombat cu numele lui Bob pe mâneca tricoului, pentru ca nimeni să nu îl uite. Din păcate sportivii au prea multe motive să amintească de cei care nu mai pot lupta, dar de mii de ani am învăţat să ne amintim despre cei pe care îi numim „fraţii noştri de arme”, iar aici sunt gândurile lui Bogdan Stoica
Sâmbata noaptea in Downtown a avut loc o petrecere de promovare a galei din Muntenegru, pe care o veţi putea vedea sâmbată pe Eurosport.
Am reuşit cu greu să ma strecor printre frumuseţile locale care participau la selecţia pentru funcţia de ringirl şi într-un loc mai întunecat, dar în care nu se auzea muzica atât de tare, am reuşit să îl încolţesc pe promotorul Edi Irimia şi rezistând cu greu tentaţiilor cu care era presărat drumul spre cunoaşterea sportivă am reuşit să aflu o parte a secretului succesului LK şi cam ce se va întâmpla sâmbată.
Dintre toate exercitiile din complexul olimpic, indreptarea este singurul care se bucura de interes din partea tuturor celor care fac antrenament cu greutaţi. Totuşi sunt foarte puţini cei care lucrează execiţiul la potenţialul său maxim.
În general veţi întâlni la sala băieţi supradimensionaţi care reuşesc cu greu să ridice 150 kg. De asemenea veţi gasi extrem de rar oameni care să includa indreptarea intr-un program coerent de dezvoltare a unor mişcări specifice unui sport sau altuia. Acest lucru este explicat de faptul că la ora actuală pregatirea sportivă este tributară culturismului şi izolării musculare. Am vazut de-a lungul timpului zeci de luptători care nu au făcut în viata lor un execiţiu de forţă specifică, ci care lucrează la pregătire fizică biceps sau îşi fac veacul la aparate complicate şi inutile. Execiţiile cu greutăţi libere şi mai ales cele din complexul olimpice, dezvoltă forţa generală a corpului, iar atunci când sunt adăugate unor mişcări cu specific dezvoltă calităţi necesare într-un sport sau altul.
Îndreptarea cu ridicare de pe genunchi urmăreşte să dezvolte coordoarea exploziei verticale cu cea orizontală. Acest lucru este specific sporturilor precum luptele, judo, sau MMA, unde acţiunea se desfăşoară atât în plan vertical cât şi orizontal şi unde trecerea de la unul la altul trebuie făcută exploziv.
Greutatea folosită nu trebuie să depaseasca cu mult greutatea corporala din ziua în care se face exerciţiul, dar nici nu trebuie să coboare sub 80% din aceasta. Numărul de repetări variază in funcţie de scopul exersării, la fel şi seturile. De asemenea exerciţiul poate fi inclus în circuite de rezistenţă sau explozie.
Am inceput de ceva vreme o colaborare cu Tapout Romania. Am fost foarte încantat sa reprezint compania care este aproape sinonima cu echipamentul de MMA, aşa că voi încerca sa vă prezint echipament, haine şi sisteme de protecţie dezvoltate în ultima perioadă de cei împlicaţi în MMA. Astăzi vom vorbi despre proteza dentară, poate unul dintre cele mai importante accesorii ale sporturilor de luptă. Am avut de-a lungul timpului zeci de proteze şi mai toate aveau două probleme, nu puteau fi ajustate de mai multe ori şi trebuiau taiate ca sa intre corect în gură. Cercetările moderne au generat un nou tip de proteza, care poate fi fiartă de mai multe ori şi care nu trebuie tăiata la capete. Vă sfătuiesc să vă obişnuiţi cu proteza de meci cam cu două luni înainte de luptă, şi să faceţi toate antrenamentele de tehnica şi pregatire fizică folosind-o.
